A venit iarna...

Nu-mi vine sa cred ca e spart paharul. Ieri era umplut cu vin si l-am lasat pe pervaz. Astazi...vinul s-a imprastiat ca sangele si s-a scurs prin parchet iar paharul e zdrobit in mii de bucatele.
Sa fi fost vantul de vina?

Am calcat in cioburi si mi-am frecat picioarele de ele. Nu simteam o durere prea mare si nici nu bagasem de seama ca mi se infigeau in talpa lasand loc sangelui sa iasa, sa se amestece cu vinul.

Aveam un zambet tamp pe fata. Mi-l amintesc si acum. M-am aplecat sa numar cioburile ce imi impunsesera talpile si mi-am murdarit camasa de noapte cu amestecul rosiatic.
Si-mi ziceam in gand ca fiecare ciob e o amintire atat de puternica incat e capabila sa-mi distruga orice celula cu care ajunge in contact. Si asa a si fost.

Incepusera sa ma usture talpile. M-am asezat pe pat si pentru un moment am avut impresia ca erai in usa.

- O duci bine vad.

Nu stiam exact daca e o halucinatie sau e realitate. Am continuat sa privesc lung catre el. Statea neclintit si-mi arunca aceeasi privire ca de obicei.

- Stii...Chiar imi facusem iluzii. Chiar am crezut ca tu vei fi altfel.Se pare ca nu esti mai putin moarta decat toti ceilalti ce pretind ca traiesc.

Nu intelegeam exact ce vrea sa spuna. Vocea lui imi rasuna puternic in minte. Vroiam sa-l fac sa taca, sa dispara, sa nu-l mai vad.

- Ma scarbeste comportamenul tau. Esti inca aici...Puteai fi altundeva, departe, in caz ca ai fi ascultat macar o clipa.


"Pleaca!" ii strigam plangand. Apoi cand am dat sa inchid usa am realizat ca el nu era acolo. Fusese o alta iluzie. Intotdeauna mi se paruse ca e acolo. Insa niciodata nu avea sa fie...

Picioarele nu ma mai usturau iar amestecul era deja uscat. Ce sunt si iluziile astea? Sunt puse ca sa ne chinuie pe noi cei care indraznim sa visam la ele? Care e rostul lor? Si de ce dor atat de tare...

Vantul incepuse sa bata din nou cu putere si sa intre prin fereastra larg deschisa. Se facuse frig in camera. Nu puteam sa respir. Era una din acele zile in care simteam ca ma asfixiez...
In fata ochilor vedeam iarasi pete negre. Nu stiam daca ma imbolnavisem deja sau era doar in inchipuirea mea. Era singuratate din nou...


A venit iarna. E chiar aici si ma mangaie, iubitule. Inchide ochii si nu te mai gandi la mine. In fond...zapada se va asterne peste noi curand.