287

stii ce?
are o cutiuta fermecata sub pat in care tine un cutit cu lama argintie, slefuit perfect.
il infige in mine unoeri, de obicei in spate. stie ca acolo ma doare ingrozitor. il impinge incet dar sigur pana incepe sa-mi curga sange. si atunci incep sa plang si ma uit la ea.
privirea ei e rece. ma pedepseste, stie ca asa trebuie, ca poate ma voi invata minte vreodata.
am doua sute optzeci si sase de impunsaturi de cutit, acum o simt pe a doua sute optzeci si saptea. imi tin dintii stransi si sper ca se va termina cat mai repede.
are un zambet pe buze ceea ce face sa ma doara si mai tare.
cand isi termina treaba il scoate rapid, il sterge de urme si il pune inapoi in cutiuta.
apoi ma lasa acolo plangand.
nu-i pasa ca ma doare.
nu-mi pasa ca a durut-o.