Thursday, December 10, 2009

File de existenta

Uneori ne mintim ca nu suntem singuri. Dar suntem, chiar suntem. Trebuie meditate anumite aspecte dar concluzia e aceeasi. Suntem atat de singuri in lumea asta incat oricat am incerca sa ne inconuram de prieteni si de rude ne vom face si mai mult rau observand cum dispar unul cate unul. Si nu pentru ca viata vrea sa fie asa.

Miroase a parfum de trandafiri de catifea
Si tocmai am scos cel mai mare cliseu din lume
Dar ce e cliseul cu adevarat?
Un ansamblu de cuvinte/ imagini/ altele ce au pornit din mintea mai multor persoane?
Inseamna ca totul de pe lumea asta e un cliseu.
Asa ca sa nu mai vorbim de el
E neimportant.

Revenind... la trandafiri
De data asta sunt galbeni nu rosii sau albi
Eu urasc galbenul.
E prea fals, prea toxic dar nu atata ca si verdele.
E pur si simplu galben si-mi face scarba.

Eu am mai multe lumi in care exist. Una e asta.
Cealalta nu o impartasesc insa sunt in ea cand nam chef de asta.
E foarte bine sa mai ai inca o lume pentru cand te saturi de cea in care stau toti.


Pamantul e suprapopulat. Nu stiu de ce fac oamenii atatia copii.
In curand nu vor mai avea loc unii de altii.
Sper sa fiu in cealalta lume a mea cand se va intampla asta.


Si acum revenind pentru a doua oara la trandafirii mei galbeni.
Ii plantasem vara trecuta in gradina si-mi culegeam zilnic cate unul.
Galbenul lor imi facea sila dar nu ma interesa prea mult caci...
Erau trandafiri si miroseau frumos.
Acum nu-i mai am. Au inghetat la naiba!

Ma gandeam ca vara viitoare sa plantez toporasi.
Sunt mici, mov si mor repede. Mai repede decat viteza cu care m-as putea atasa de ei.
Sunt flori, ce naiba?!

Ma gandeam intr-o zi la...
Cat de frumos era. Pe atunci aveam si...
N-o sa uit. Clar. Si nici n-o sa impartasesc.


Uite un vis:

- Dute langa el.
- Ce vrei? Nu ma duc nicaieri.
- Te rog eu frumos sa te duci.
- Perfect, de rugaciuni am nevoie...
- Nu incepe iarasi. Stii ce se va intampla daca nu te duci.
- Nu mi-e frica.
- ...

Si apoi m-am dus sa ma culc langa un copac.



Intr-o noapte visam ca muream. Dar nu muream la fel ca toti oamenii. Muream asa de frumos incat atunci cand m-am trezit mi-a parut rau ca a fost doar un vis.

Am un calorifer langa mine. E rece si gol ca sufletul meu.

Sufletul meu a murit inghetat. Trandafirii! Ah...


El e inca aici cu mine. Parca ii simt mirosul. Parca il aud. Parca...


In seara asta ma simt extraordinar.




Cand murim, murim singuri.

7 comments:

Marius Palcior said...

murim singuri si cui ii pasa?

Dee said...

Nimanui. Se prefac ca le pasa o saptamana, doua, trei, apoi isi amintesc de tine doar la ocaziile speciale Craciun, Revelion, data nasterii, data mortii. In rest nu mai conteaza.
De ce sa ne mai facem griji? Eu una accept situatia. Ipocrit e cel care neaga acest lucru.

Nebunu' said...

Bai copii voi sunteti cam emolari.
voi va auziti ? stiti cat de penibili suna ? ma bufnit rasul de mai mult ori , e asa de penibil incat numai puteam sa citesc . V-a lovit tristetea ? nasol...



ps: esteti tru !

Noree said...

@Nebunu': poate ar trebui sa te mai documentezi un pic in legatura cu literatura si curentele ei inainte sa iei totul mot-a-mot.

@Diana: *clap clap* lovely!

Dee said...

Thankies. >:D<

mika said...

De murit toti murim...in schimb tine de noi in ce conditii murim.Singuri sau cu cineva alaturi!La multi ani!

Dee said...

@ mika: Asa e. La multi ani si tie. :)