E negru
Si totul arde-n jurul meu, mocnit
Si-s lacrimi
Si-aud plansetele lor din departare
Si striga
Aud zbierate intense, de disperare
Si stau
Si de nimic nu-mi pasa azi
Caci am realizat ca stand departe
Nimic nu ma mai afecteaza.
Asa ca da-mi mana ta.
Vino aici cu mine
Sa vezi lumea cum se zbate in agonie,
Acolo jos
Iar eu, zambind, de sus
Sa nu le spun solutia...
Am incercat sa-mi desenez lumea cu tot cu personajele ei, din vise. A iesit un amalgam de lucuri fantastice atat de abstracte incat pe alocuri nu-mi dau nici eu seama ce cautau in mintea mea.
No comments:
Post a Comment