doi

ii urmaream silueta uitandu-ma printr-o sticla goala. cauta niste haine sa puna pe ea pentru ca se facuse deja dimineata. eu stateam pe jos, nu-mi puteam misca picioarele foarte bine. luasem impreuna cu ea toate prostiile azi noapte. intr-un fel imi parea rau de ea, de noi, de ce ajunseseram dar in alt fel stiam ca e bine, ca n-am fi putut avea o alta viata oricat ne-am fi straduit.
ma privea prin bretonul ei blond cenusiu. incerc sa ma ridic cu greu si reusesc. iau o jacheta de-a mea si o pun pe ea. tesatura materialului ii acoperea acum pielea fina si o incalzea.
ii iau capul in palme si o privesc in ochi.
isi muta privirea.
ma uraste ca ii fac asta. ma uraste ca nu aveam o altfel de viata. ma uraste pentru tot.
daca ar putea ar disparea intr-o clipa intr-o alta lume cu altcineva. dar stie ca nu poate, ca e distrusa deja, ca va ramane cu mine pana cand unul dintre noi va injecta mai mult decat e nevoie, sau pana cand unul dintre noi isi va pune un streang de gat sau se va arunca de la fereastra sau orice altceva.
dar eu o plac.
ii iau iarasi capul in palme.
imi ard venele.
era sa ma omori azi noapte.
n-am vrut.
am cazut in gol si nu m-ai prins. mi-a fost asa de frica...
s-au topit peretii.
vom fi bine.

isi culca capul pe pieptul meu si ofteaza adanc.

oricum...esti cel mai puternic drog.