Ruptura

Ruptura. Concluzie. Confuzie.


[...]
Am deschis ochii. In gura am un gust usor sarat. Zac intr-o balta de apa. Ploua. Imi este frig. Zac...
Ma ridic si constat ca gustul era de sange. Aveam buza sparta. Imi e frig si ploua si zac.
Incerc sa-mi amintesc. Nu reusesc. E negru si in interiorul meu si afara. In parc mai arde doar un singur bec. Cred ca m-am pierdut.
Alerg.
Nu e nimeni. Ajung la un card. Merg de-a lungul lui. Nicio iesire.
Ciudat! Imi zic.
Ma catar pe gardul inalt. Sunt slabit si vanat si mi-e frig. Ajung sus. Iau o gura mare de aer si sar.
Cad intr-o gramada mare de frunze si crengi. Ma tai pe fata. Sangerez. Nu pot sa ma ridic brusc.
Zac.
Ma ridic si ma scutur. Ma indrept catre strada. Nu e nimeni.
Mi-e rau, foarte rau si sunt slabit. Blocaj mental.
Tremur de frig si de frica. Sunt complet singur. Nu inteleg...de ce nu-mi pot aminti.
Imi privesc palmele. Sunt rosii, gata sa sangereze. M-am batut? Cat e ceasul?
Vad o silueta cunoscuta in coltul strazii. Nu-mi dau seama cine e. Poate ca nimeni.
Ma apropii. Plange.
Plange.
Ma uit la ea.
Se uita la mine.
Are ochii rosii.
Ma imbratiseaza.
Ii soptesc ca totul va fi bine.
Alearga.
O urmaresc. O pierd in dreptul unei cladiri cu toate becurile stinse in afara de unul. La etajul 6, al doilea geam din stanga.
Urc. Bat la usa.
Vad fiinta de adineaori in capatul scarilor. Plange.
O intreb ce s-a mai intamplat.
Nu raspunde.
Usa se deschide si un barbat de vreo 30 de ani apare in fata mea. Fiinta o ia la fuga urland.
Barbatul ma trage inauntru. Ma bate. Nu stiu cine e, cine sunt si cum am ajuns acolo.
Il lovesc cu o veioza si reusesc sa fug. Afara statea fiinta, ma imbratiseaza rapid, ma saruta si ma implora sa plec de acolo. Ma uit in urma, barbatul ma urmarea.
Alerg pana in fata unui parc. Sar gardul inauntru. Observ barbatul in spatele meu.
Ma bate din nou. Cad. Nu mai simt. Nimic...
Negru.
Ma trezesc cu un gust sarat in gura. Cred ca e sange. Balta. In parc arde un singur bec. Ploaie. Frig. Frica. Nu imi amintesc. Sunt confuz.
[...]