Abstract II

"Lasa-ma sa te ating putin."imi spun in sinea mea iar apoi imi mut privirea in alta parte. Ma ridic de pe banca si-mi arpind o tigara.
"Te urasc atat de tare."
Tu taci. Esti pierdut in gandurile tale. Indepartate. As vrea sa...
Simt cum viata se scurge din mine cu fiecare proces de respiratie pe care il am si totusi nu vreau sa plec de acolo. Tu stii ca se va sfarsi. Stii ca din momentul in care voi pleca de acolo nu ma vei mai vedea niciodata. Stii ca viermii ce rod interiorul stomacului tau vor mai ramane acolo mult timp daca nu te ridici si ma privesti in ochi si-mi spui...
Stii.
Incepe o ploaie usoara dar rece. Mult prea rece. Eu stau sub acelasi copac termminandu-mi tigara si privindu-te iar tu... esti tot cu gandurile pierdute.
As vrea sa te ucid.
-Dispari de aici.
Iti intorci privirea catre mine cum nu te-ai fi asteptat sa auzi vreun alt sunet in afara picaturilor de ploaie ce loveau asfaltul.
Ma privesti cu ochii tai mari si reci. Cu ei inlacrimati de data asta.
-Ai auzit? Vreau sa dispari.
Te ridici usor si incerci sa-ti tii lacrimile si emotiile in frau. Te apropii de mine incet dar apasat. Stiam ca va urma ceva dar nu-mi dadeam seama exact ce. Am aruncat tigara in apa si priveam.
Ai tras aer in piept si mi-ai dat o palma. Simteam cum sangele imi pulseaza in obraz iar pe suprafata pielii cred ca-mi aparusera liniute stravezii.
-Asta a fost pentru toate zilele ce au fost. Si daca nu pleci tu de aici o sa-ti mai dau una si pentru zilele ce vor veni.
Mi-ai spus...
Nu vroiam sa plec. Vroiam sa te mai ating odata, Vroiam... Mi-am adunat lacrimile de pe jos si-am plecat sa ma asez pe banca.
Tu ma privesti iar cu ura.
-Pleci acum?
-Nu...
-Pleaca!
-Vreau sa stau cu tine.
-Nu mai repet. Pleaca!
Simt ca ma ia o durere de cap puternica si sangele incepe sa-mi dea pe nas. El sta tot acolo si ma priveste. Cad in genunchi si ma iau cu mainile de cap. Incerc sa-mi sterg sangele dar nu pot, curge tot mai mult.
El tot acolo, ma priveste.
Sange, tot mai mult...
La un moment-dat lesin.
Si-i negru.
Si nu mai apare nimic altceva. Nici nu-i mai aud vocea.


Deschid ochii. El nu mai e acolo. Zac intr-o balta de sange. Ma simt mult prea slabita pentru a putea striga sau ma ridica de acolo asa ca prefer sa raman. Sangele nu-mi mai curgea. Ma ridic totusi dupa 10 minute. Pe banca era foaia aia...
Asta am asteptat tot timpul asta. Eu nu ma mai intorc acasa. Sper ca nici tu.


Zac...