Aripi argintii

Esti tu acolo, intre cei patru pereti acoperiti cu faianta de o culoare albastruie. Esti singura de data asta, te-au lasat acolo sa te linistesti si-apoi sa te schimbi si sa pleci acasa.
Iti rozi buzele pana ce acestea incep sa sangereze. Nu stii ce sa faci. Ti-ar placea sa poti suna pe cineva, sa fie o persoana acolo careia sa ii spui toate necazurile tale, sa te asculte, sa se prefaca pasatoare doar ca tu sa te simti mai bine, desi stii ca oricum nu ii pasa asa de mult. Stii ca in sinea ei isi multumeste ca nu i se intampla si ei si arunca un "Doamne'ajuta" pentru tine. Dar acea persoana nu exista. Nu ai pe cine suna in momentul asta.
Esti singura. Incerci sa-ti aduni puterile, sa reusesti sa te imbraci si sa pleci. Ti-ar placea sa fii in alta parte acuma insa acest lucru nu se poate si tu stii bine. Incepi sa te gandesti la lucrurile pe care nu le-ai facut sau pe care ti-ai fi dorit sa le faci si pe care...poate ca le vei face.
Iti amintesti ca la 16 ani ai vrut sa te tai cu un ciob de la o sticla si sa te sinucizi si apoi...in timp ce o faceai ti-ai dat seama cat de usor e sa mori. Ca tu nu vrei asa, tu vrei sa fie complicat, sa fie palpitant...Si n-ai mai vrut sa te omori.
Tot la 16 ani ti-ai pierdut virginitatea cu tipul ala care acum nici nu-si mai aminteste de tine...Insa tu da. Iti placea cum isi ridica sprancenele atunci cand zambea, iti placea mirosul lui, ti-a facut iluzii aiurea. A plecat dupa ceva timp...
N-ai uitat, nu regreti. Ti-ar placea insa sa-l mai vezi odata.

N-ai fumat niciodata si nici nu te-ai drogat. Nu-ti plac oamenii care fac aia. Reuseai sa obtii efectul drogurilor chiar si fara ele, doar visand...

Ti-e dor acum...Ti-e dor de toate starile tale, ti-e dor de toate lucrurile din trecut, ti-e dor sa retraiesti anumite momente.

Te ridici de pe pat si te inbraci usor. Hainele iti miros a spital, iti doresti sa ajungi acasa pentru a face o baie. Te razgandesti. Nu te vei duce acasa, din acest moment nu mai ai casa, din acest moment lumea e a ta. Esti pe cont propriu.
Iti strangi lucrurile si pleci. Pe coridoare vezi fete triste, doctori grabiti, asistente plictisite. Nu te intreaba nimeni cine esti, de unde vii, ce ai patit. Sunt acolo pentru problemele lor, doar ale lor. Si tu esti pentru ale tale si nu vrei sa le imparti cu nimeni.


Iesi in strada. E destul de tarziu si cam frig dar asta nu te deranjeaza prea mult.
Esti tu, tu, tu si tu. Nu vrei sa dramatizezi. Te gandesti doar. Nu prea ai trait asa mult desi ai 21 de ani. Nu te-ai grabit sa traiesti, ai zis ca mai ai timp.
Acum te grabesti sa traiesti.
Vezi pe cineva asteptand la semafor. Te gandesti ca lumile voastre nu mai sunt la fel. Aripi argintii...

Intotdeauna ti-a fost frica de fluturi iar viata ta a fost plina de ei. Acum te gandesti ca nu ti-a mai ramas nimic, nici macar un fluture.Nu vrei sa dramatizezi, din nou, asa ca iti alungi gandul. Ai atatea de facut incat nici nu stii cum o sa icnepi. Ti-ar placea sa nu faci lucrurile astea singura. In timp ce altii s-ar gandi sa nu li se intample si lor, tu ti-ai dori sa mai fie o persoana ca tine, langa tine. Poate ca esti o egoista, dar poate ca nu.
Incerci sa-ti golesti creierul de ganduri. Te deprima cand gandesti, te scarbeste. Ei toti te scarbesc. Te ai doar pe tine.

Iti place cum vantul isi face cale prin parul tau. Iti place ca e noaptea si n-are nimeni nicio treaba cu tine. Intr-un fel accepti tot ce ai aflat astazi. Nu ai avea de ales, oricum.

Incerci sa-ti pui timpul intr-o sticluta si sa bei cat mai putin din el insa fiecare gura sa o bei cu o pofta uriasa. Realizezi ca moartea e la un pas de tine, ii simti mirosul intepator. O simti cum te roade si te roade si te roade...

Acum ai noi planuri, noi vise pe care speri sa ti le indeplinesti. Te opresti la magazinul din colt si-ti iei o cafea de la automat. Nu-ti face bine cafeaua dar o bei. In fond, ce mai conteaza acum...

O sa mori curand. O sa mori si nimeni nu va mai auzi vreodata de tine; lumea isi va continua drumul prin viata chiar si fara prezenta ta.

Esti fericita.