De sticla

E ora 4 dimineata. O biluta de sticla se rostogoleste pe parchet si se opreste in coltul camerei.
Ascult sunetele vidului ce bat in perete. Tu dormi langa mine. Nu-ti observ decat silueta in lumina difuza ce patrunde prin perdea. Esti acoperit cu un cearsaf. Eu sunt goala.
Din bucatarie se aud zgomote ciudate. Probabil s-a urcat iar pisica pe masa. Nu mai conteaza.
In camera e un aer inchis, inecat in vapori de... iubire amestecata cu vin. As deschide geamul daca nu mi-as simti corpul puternic tintuit la pat. Insa nu imi este somn.

Am ochii deschisi. Vad tavanul. Inchid ochii. Vad cerul. Ascult soapte albastre ce vin dinspre...locul in care obisnuiai sa stai. Tu...tu nu existi in lumea asta. Esti un vant rece de iarna.
Imi place iarna. Imi place ca ma insotesti mereu pretutindeni.
Pamantul pe care stau se sfarma si cad intr-un gol. In jur e negru, simt doar cum gravitatia ma trage in jos puternic. Simt cum tot sangele imi alearga prin corp.
Am cazut in mare. Vad niste fluturi exact deasupra capului meu. Incerc sa-mi amintesc ce cauta fluturii pe mare. Urasc fluturii. Apa nu e rece, e chiar placuta. Ma simt ca o sirena stapana peste ape.
Tocmai am vazut un delfin iesind la suprafata si...zburand. Mie nu-mi cresc aripi sa zbor alaturi de el...
Deodata marea deveni gri si se preschimba in ceata. Imi sangereaza mainile puternic. Nu pot sa observ insa locul din care sangereaza. Ceata ma face sa vad...iluzia.
Ea mi-a frant mainile. Ii place sa ma vada neputincioasa. Nu incep sa plang, ma simt mai fericita ca niciodata. Delfinul vine din spate si ma loveste cu coada peste fata.
Cad la pamant.

Tresar...

Mi-e frig. Mi-as dori sa-mi dea cearsaful insa doarme prea frumos ca sa-l trezesc.
E ora 6 dimineata. Cand a trecut timpul?

Cred ca ma duc sa fac o scurta plimbare...