Lasa-ma sa ma intoxic cu propriile mele cuvinte.
Toxice vorbele mele. Toxice aceste gânduri ce-mi inunda mintea zi de zi. Si uneori imi doresc sa fi fost atat de departe, sa nu fi auzit de nimic. Dar daca as fi fost departe oare unde ar fi fost nimicul?
Știu. Nu-mi pasa. Sunt doar o creatura intoxicata cu realitate.
Îmi injectez zilnic doza de 'visare' ca sa ma ajute sa zbor cât mai sus și sa uit. Si ma pierd in depărtare. Sunt o lașă, știu, însa aici nu exista sfârșit nici început. E exact cum ar trebui sa fie.
Si regret încă ceva dar vorbele mi s-au oprit în gat...
Uneori ma pierd și cad în gol. Si simt cum strânsoarea din jurul gatului devine tot mai puternica și cum în coloana îmi trosnesc câteva vertebre din cauza gravitației ce ma trage în jos.
Astăzi se repeta acel sentiment. Ceva s-a schimbat, din nou.
Sunt acolo jos, departe de tot. Nu zbor, nu visez, nu respir.
Au murit culorile pe strada amărăciunii. Vor reinvia curând căci voi uda pământul întreg cu lacrimile mele.
Bine ai venit, Noiembrie.
4 comments:
Interesant.Ceea ce m-a mirat si a fost absolut neasteptat este sound-ul de pe fundal, care este o melodie pe nume "Say with me" by Clint Mansell.Paradoxal ...eu am avut pe fundal tot soundtrack-ul din The Fountain.Nu asta este ideea..ci ca melodia asta si tot soundtrack-ul din filmul respectiv au o un efect intolerabil asupra mea:imi da reactii mai mult decat nostalgice,aproape paroxistice.Nu stiu daca ceea ce scrii este teatralism de senzatii sau o necesitate de exteriorizare,oricum apreciabil pt o fata ..Take care
Necesitate de exteriorizare. Si ceea ce scriu aici e putin 'filtrat' in comparatie cu ceea ce mai am prin caiete. Asa ca o parte din ceea ce sunt eu pentru ca nu-mi place sa ma dezvalui toata.
Multumesc ca mi-ai spus cum se numeste melodia. Am tot incercat sa aflu insa a fost in zadar. Eu am gasit-o ca a fost pusa pe fundalul unui trailer de la filmul "21 grams" pe youtube.
Intr-adevar, Clint Mansell are niste melodii geniale. Si cele de pe soundtrackul de la Requiem for a Dream aduc tot aceeasi senzatie. Mie-mi provoaca nostalgie + stare din aia de visare cam ca a celor care se drogheaza [ nu iau droguri, starea mea e perfect lucida], de detasare de la tot.
Oricum, multumesc ca ai trecut pe aici. :)
Am avut si eu o vaga tendinta de a-mi transpune gandurile pe foi palpabile(caiete)..dar gasesc mai usor a scrie in documente.
Starea aia de visare eu nu as asemana-o cu cea a celor cazuti in patima narcoticelor.As numi-o "starea individuala" de intimitate cu tine insati.Nu se poate asemana realmente cu nicio stare straine de constiinta ta, este autentica si ininteligibila.(si nu incerc decat sa iti dau sentimentul de unicitate).O sa mai "trec" pe aici sa-ti deslusesc ideiile si constragerile.Si totodata nu ai niciun un real sa-mi multumesti pt asta :)
Gandindu-ma mai bine mi se pare ca ai dreptate. :)
Post a Comment